Despre reactia celor 28 de personalitati ortodoxe occidentale la Apelul Patriarhiei Romane "la unitate si demnitate romaneasca" (VIDEO interviu / autocefalie)

 

In data de 11.02.2010, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a emis un "apel la unitate şi demnitate românească". În semn de răspuns, un grup de 28 de personalităţi ortodoxe ale Europei de Vest a lansat un mesaj public adresat Adunării Episcopilor Ortodocşi din Franţa (AEOF), intitulat "apel la unitatea şi demnitatea Bisericii Ortodoxe".

În acest mesaj, sub pretentia de "recurs", a cărui elaborare a fost coordonată de Frăţia Ortodoxă din Europa de Vest, grupul celor 28 de semnatari, clerici ortodocşi şi laici care trăiesc în Franţa, Belgia, Italia, Olanda, Marea Britanie (totusi, in majoritate cu nume de origine slava) şi-ar "exprima o anumita tristeţe vizavi de ideea, susţinută de către Sfântul Sinod al Patriarhiei Române", conform căreia, toţi ortodocşii români din străinătate ar trebui "să prefere în mod firesc comuniunea directă cu Biserica Ortodoxă din România".

   Conform unor agentii de presa straine, mesajul invoca "principii ale ecleziologiei ortodoxe, centrate pe Euharistie şi teritorialitate, şi condamnările Consiliului de la Constantinopol din 1872, faţă de naţionalismul eclesial". Acelasi mesaj aminteste că "Biserica lui Hristos nu poate fi instrument al unităţii şi demnităţii unei naţiuni" şi apelează la "unitatea tuturor creştinilor ortodocşi din Occident", şi "la demnitatea Bisericii Ortodoxe", care începe cu respectul pentru eclesiologia apostolică (problema "teritorialitatii" nu apare insa in nicio discutie - fiindca tot vorbim de personalitati cu nume slav, sau apartinand unor institutii rusesti din occident - legata de cazurile Bisericilor Ucrainei, Georgiei, si intr-o mai mica masura a Bulgariei, de exemplu... observatia noastra).

Redam in cele ce urmeaza, acest mesaj, urmat la final si de o pozitie (raspuns) a Pr. Stavrofor Vasile Ailioaei (paroh al Bisericii Podeanu) - cleric ortodox roman, care a cunoscut experienta activarii in strainatate, timp de mai multi ani de zile, ca preot dar si in domeniul cercetarii teologice in cadrul Institului Biblic al Patriarhiei Romane (VIDEO interviu realizat de Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe).


Apel la unitatea şi demnitatea Bisericii Ortodoxe

(scrisoarea celor 28 de semnatari)

   "Noi, cei ce provenim din emigranţi ai sec. XX sau avem origine occidentală, am primit cu toţii de la părinţii noştri Ortodoxia ca "Biserică a lui Hristos pe pământ”, realitate care primează faţă de orice lte rădăcini sociale, culturale, naţionale. Peste tot, Biserica Ortodoxă este chemată să se integreze în culturile locale, ca fiind "viaţa nouă în Hristos"; ea este universală. Dar această universalitate nu este una abstractă: ea este concretă în fiecare loc, în fiecare comunitate euharistică, care se află într-o unitate în diversitate a credincioşilor care mărturisesc aceeaşi credinţă ortodoxă primită de la Apostoli şi transmisă de către Părinţi.

   În Europa Occidentală, ne aflăm de patru generaţii între ortodocşi de diferite origini, şi am înţeles că e de datoria noastră să mărturisim împreună Ortodoxia, în dialog frăţesc cu celelalte confesiuni creştine, într-o lume care flămânzeşte după Dumnezeu. De cincizeci de ani, Frăţia Ortodoxă, printre altele, încearcă să lucreze pentru a-I strânge pe toţi ortodocşii într-o unitate euharistică şi o structură canonică, care sunt în concordanţă cu ecleziologia noastră. Este o ecleziologie teritorială în care nu încape nicio formă de "naţionalism" şi concurenţă între eparhii, şi care nu neagă culturile, limba sau naţiunea. În acest sens, fondată în 1997, Adunarea Episcopilor Ortodocşi din Franţa a făcut un progres semnificativ.

   Astfel, am aflat cu mare tristeţe Mesajul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 02.11.2010, intitulat "Apel pentru unitatea şi demnitatea românească”. În acest mesaj - lipsit de orice referire la Dumnezeu, la Hristos şi Duhul Sfânt - Sfântul Sinod al Bisericii Române, pretinzând că imită modelele ruseşti şi sârbeşti, i-a chemat pe toţi clericii şi credincioşii ortodocşi români din străinătate, care se află "fără binecuvântare" din alte biserici ortodoxe surori, să îşi restabilească "comuniunea directă" cu Patriarhia Română. Înţelegem preocuparea părintească a Patriarhiei din Bucureşti, privitor la situaţia credincioşilor români izolaţi în străinătate. Cu toate acestea, nu este oare şocant să fie prezentată această problemă ca o prerogativă obligatorie pentru credincioşii de naţionalitate română, indiferent de locul lor de reşedinţă, contrar principiului eclesiologic ortodox? În acest sens, trimiterea la Sinodul de la Niceea nu este admisibilă, deoarece Părinţii Sinodului au respins ideea de eparhii definite pe principii etnice, rămânând, ca şi apostolii, doar la criteriul teritorial.

   Din moment ce, în cadrul proceselor presinodale, toate bisericile ortodoxe sunt angajate într-o reflecţie privind viitorul promiţător al comunităţilor numite "din diaspora" (un concept în mare parte depăşit), suntem uimiţi de acest apel, care lasă să se înţeleagă că toţi românii ortodocşi de peste hotare trebuie să aleagă în mod firesc comuniunea "directă" cu Biserica Ortodoxă Română. Dar, nu există decât o Biserică, aceea a lui Hristos, şi ne împărtăşim toţi, direct cu trupul şi sângele Său. Bisericile surori ale Bisericii din România, de care unii credincioşi români din Occident ar putea fi legaţi prin diferite circumstanţe din viaţa lor şi prin capriciile relaţiilor dintre biserici, nu împărtăşesc aceeaşi plinătate a credinţei ortodoxe? Acestea nu sunt ele exact aceeaşi biserică a lui Hristos? După ce criteriu ar trebui să despărţim în Occident comunităţile ortodoxe, care sunt de facto multi-etnice, pentru ca fiecare străin să se întoarcă în biserica sa de origine? Astfel de iniţiative ar destabiliza comunităţile noastre care trebuie să mărturisească Învierea lui Hristos într-o lume divizată şi indiferentă; ele sunt surse de suferinţe, tensiuni şi propagandă naţională în rândul credincioşilor.

   Ne temem că o astfel de practică nu numai că încalcă demnitatea Bisericilor care se angajează în ea, ci şi unitatea şi catolicitatea (sobornicitatea) Bisericii, fiind conştienţi de ceea ce au spus în mod profetic Părinţii Sinodului din Constantinopol, în 1872:
"Noi respingem, blamăm şi condamnăm ca fiind contrar învăţăturii Evangheliei şi Sfintelor Canoane ale Părinţilor noştri, etnofiletismul, adică discriminarea pe criterii etnice, şi certurile şi disensiunile cu caracter naţional în cadrul Bisericii lui Hristos".

   Biserica lui Hristos nu poate fi manipulată pentru a servi unităţii şi demnităţii unei naţiuni. Deschizând calea către Împărăţia lui Dumnezeu, Biserica fiind corabia mântuirii, nu aparţine niciunei naţiuni. Ne străduim, în ciuda nevredniciei noastre, să demonstrăm realitatea mântuirii, facem apel la unitatea tuturor creştinilor ortodocşi din Occident, şi de pretutindeni, în apărarea demnităţii Bisericii Ortodoxe care începe cu respectul pentru eclesiologia apostolică: după Pogorârea Duhului Sfânt, "nu este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob, liber, ci Hristos, totul în toţi" (cf. Coloseni 3, 11).
Hristos a înviat!

Paris, Duminica Tomii, 11/04/2010"

(In josul paginii, gasiti semnaturile celor 28)


   Video-clip-ul de mai sus este un raspuns al Pr. Stavrofor Vasile Ailioaei (paroh al Bisericii Podeanu) - cleric ortodox roman, care a cunoscut experienta activarii in strainatate, timp de mai multi ani de zile, ca preot dar si in domeniul cercetarii teologice in cadrul Institului Biblic al Patriarhiei Romane:

   Interviul Video a fost realizat de Redactia Lacasuri Ortodoxe, in data de 25 aprilie 2010, si la solicitarea romanilor din diaspora, care doreau lamuriri la adresa acestei scrisori. 

   Va reamintim ca o serie de evenimente care demonstreaza abilitatea de lider a preafericitului Parinte Patriarh Daniel in Misiunea Ortodoxă Română la nivel Internaţional, atrag atenţia din ce in ce mai des asupra implicării Bisericii din ţară, în viaţa celor ce fac parte din diaspora, aflaţi şi ei în grija aceleiaşi Biserici.

   In aceasta idee, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, având ocazia unei întâlniri urmărită de întreaga lume ortodoxă, la 31 mai 2009, aprecia:

   „Preafericitul Daniel a primit vrednicia de a pune harismele şi virtuţile sale, în slujba Bisericii şi a poporului său. Făclia luminoasă a fost pusă în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casa Bisericii! (...) Este o minte nepreţuită pentru Ortodoxia întreagă, pentru Biserică, şi un patriarh demn de împrejurările şi timpurile noastre."

   Momentul de cumpănă post-comunista, adâncit de o criză economică profundă deja conturata, totodată prielnic deschiderii europene către partea răsăriteană, Patriarhul român reuşeşte să îl expoateze la maxim în folosul Ortodoxiei. Astfel, amintita „şansă de a face cunoscută Ortodoxia", ecumenismul interpretat la o cotă realistă şi firească, se concretizează într-un ritm alert, prin sfinţirea unor Biserici sau prin obţinerea de noi locaţii - eforturi care au găsit imediat răspuns din partea credincioşilor romani aflaţi în ţară şi în afara graniţelor... se pare insa, ca si din partea "altora". 


 Semnaturile celor 28:

Nicolas Behr, pensionat, membru al Biroului Frăţiei Ortodoxe din Europa de Vest, Paris,
P. Boris Bobrinskoi, decan emerit al Institutului de Teologie Ortodoxă Sf. Serghie, Paris,
P. Hildo Bos, preot paroh Saint-Nicolas-de-Myre, Amsterdam,
P. Jean Breck, profesor la Institutul de Teologie Ortodoxă Sf. Serghie – Paris,
Denis Clement, membru al consiliului de administraţie al Frăţiei Ortodoxe din Europa de Vest, Franţa,
Sophie Clement Stavrou, lector la Institutul de Teologie Ortodoxă "Sf. Serge”, membru al consiliului de administraţie al Frăţiei Ortodoxe din Europa de Vest,
P. Christophe D'Aloisio, paroh al Bisericii Sfintei Treimi şi a sfinţilor Cosma şi Damian, Bruxelles, preşedinte al Syndesmos - Organizaţia Mondială a Tineretului Ortodox,
P. Michel Evdokimov, profesor emerit al Universităţii Poitiers, paroh al Bisericii Sfinţilor Petru şi Pavel, Châtenay-Malabry, Franţa,
P. Fostiropoulos Alexandru, paroh al Bisericii Sfinţilor Petru şi Pavel, Clapham, Londra,
P. Jean Gueit, protopop pentru parohiile din sud-estul Franţei (Arhiepiscopia Bisericilor Ruseşti din Europa de Vest), capelan al Frăţiei Ortodoxe din Europa Occidentală,
Jean-Marie Gourvil, profesor, membru al consiliului de administraţie al Frăţiei Ortodoxe din Occident, Franţa,
P. Claude Hiffler, rector al parohiei Sfinţilor Cosma şi Damian Avignon, Franţa,
Jean-Jacques Laham, co-organizator al Festivalului Tineretului Ortodox la Paris,
Daniel Lossky, profesor, membru al consiliului de administraţie al Frăţiei Ortodoxe din Europa De Vest, Belgia
P. Nicolas Lossky, profesor la Institutul de Teologie Ortodoxă Sf. Serghie, paroh al bisericii Maicii Domnului din Paris şi Sainte Genevieve
Ana Palanciuc, profesor la Universitatea Paris VII,
P. Ignatie Peckstadt, paroh al Parohiei Sf. Andrei, Gent, Belgia,
Jean-Claude Polet, profesor la Universitatea din Louvain-la-Neuve, Belgia,
Noel Ruffieux, responsabil de curs la Universitatea din Fribourg, Elveţia,
Chiril Sologub, profesor la Conservatorul Naţional de Arte şi Meserii, Paris, preşedintele Acţiunii Creştine a Studenţilor Ruşi,
Matei Sologub, profesor la Universitatea Paris VI, Membru al Consiliului Frăţiei Ortodoxe din Europa de Vest,
Michel Stavrou, profesor la Institutul Teologic Universitar din Saint Serge Paris,
P. Alexis Struve, paroh Sfânta Treime, Paris,
Daniel Struve, lector la Universitatea Paris VII-Diderot,
Anca Vasiliu, director de cercetare la CNRS (Centre Léon Robin, Paris-Sorbonne),
P. Dominique Verbecke, preot paroh al Sfântului Andrei, Gand, Inspector de Învăţământ Ortodox în Belgia,
Bertrand Vergely, lector la Institutul de Teologie Ortodoxă Sf. Serghie,
P. Vladimir Zelinsky, paroh al Notre-Dame-Joies des Affliges, Brescia, Italia.


Sursa ....................................................................................................................................................Back Home