JALEA PENTRU BASARABIA PIERDUTA
Am stiut noi toti, cel de sus ca si cel de jos
- afara de câteva uscaturi trândave, care se lauda cu stearpa lor marire, - cel
bogat ca si cel sarac, cel cu învatatura din carte si cel cu întelepciune din
viata, am stiut sa ni aratam, cuviincios si linistit, dar hotarât si puternic,
jalea pentru ca, acuma o suta de ani, rusul, biruitor asupra turcului, a rupt
si a tras la dânsul jumatate din vechea noastra Moldova.
La Chisinau, unde sta guvernatorul Basarabiei
si vladica rusesc care blastama vorba si cartea româneasca, s-au tras
clopotele, s-au purtat prapurele pe strada si s-au întins mese pentru mâncare
si bautura fara plata, ca la pomana mortilor.
Slobozi sunt dumnealor, muscalii, sa-si traga
clopotele, sasi primble prapurele si sa-si faca si pomana înainte de a-si da
obstescul sfârsit. Vor usura românilor înmormântarea strainului care i-a
biciuit, i-a stors si i-a umilit.
Noi, din partea noastra, am înteles altfel.
S-au facut slujbe pe la biserici pentru toti ai nostri cari, pe pamântul furat,
au muncit si au adus jertfe fara sa li se tie în seama. S-a strâns lumea ca sa
auda cum, de doua ori, la 1812 si la 1878, crestinul a luat de la crestin,
prietenul de la prieten, cel îndatorit de la cel care-l îndatorise si cel bogat
de la cel sarman. Si pe strazile oraselor celor mari fiecare trecator a fost
rugat sa dea câte ceva, cât îl lasa puterea si tragerea de inima, pentru ca sa
se poata alcatui la Iasi o casa în care sa stea si sa afle hrana feciorii de
români din Basarabia, cari n-ar vrea sa se adape de tulburea învatatura
muscaleasca, ci de limpedea învatatura în graiul lor, la scoala înalta din
Iasi.
S-au strâns, credem, vreo 10-15 000 de lei. Si
o sa mergem si pâna la 50 000. Si foaia noastra a început sa primeasca bani
pentru casa româneasca a basarabenilor.
Si nu credem ca e departe ziua când, în fata
facatorilor de întunerec, vom ridica, pe temelii de drept si de jertfa, lacas
de lumina!
1912 (Neamul
românesc pentru popor,
Anul al
III-lea, nr-ele 21-22.)